Disfuncțiile ventilatorii se clasifică în ușoare, moderate sau severe; restrictive, obstructive sau mixte.
Medicul de medicină va urmări modificarea unor indici: capacitatea vitală, volume expiratorii forțate pe timp, volumul expirator maxim pe secundă, debitul expirator maxim. Capacitatea vitală și volumul expirator maxim pe secundă au valori normale mai mari de 80%, FEF25%-75% valori de peste 65%.
Efectuarea spirometriei se face cu ajutorul spirometrului. Determinările se fac de regulă dimineață, înainte de expunerea la agenți iritanți. Valorile obținute se calculează în funcție de vârstă, talie, sex, rasă. După introducerea datelor menționate anterior, se pensează cu o clemă nasul, se trage aer adânc în piept, se introduce tubul în gură etanș și se expiră lung până când se golesc plămânii de aer.
Spirometria este o probă funcțională pulmonară utilizată și în cadrul serviciului de medicina muncii. Ea este efectuată de către medicul pneumolog sau alergolog, efectuare ei de către medicul de medicina muncii având rol profilactic și de depistare a modificării volumelor pulmonare, următoarea etapă fiind direcționarea angajatului către medicul de specialitate.
Medicul de medicina muncii va pune un diagnostic prezumtiv , corelat și cu expunerea la iritanții bronșici (praf, pulberi, gaze de sudură, dioxid de siliciu liber cristalin etc) după care va direcționa angajatul către medicul specialist pneumolog, aptitudinea în muncă depinzând de afecțiune și gravitatea acesteia, precum și de măsurile de protecție care se pot implementa la locul de muncă.