Funcția vizuală joacă un rol primordial în viața cotidiană a fiecărui individ. Pentru omul care lucrează este vorba despre necesitatea de orientare în spațiul de muncă, de culegere a informațiior necesare activității profesionale, de controlare a executării mișcărilor sale, de lucru la videoterminale. Rolul ergonomiei este de a asigura că iluminatul posturilor de muncă (ambianța luminoasă a muncii) este adaptată capacității operatorilor, indiferent de condițiile și caracteristicile sarcinilor de muncă efectuate prin asigurarea aspectului calitativ al iluminatului. Un luminat armonios ține cont de echilibrul dintre diversele surse de lumină (naturală și artificială).
Lumina este un flux de energie care se propagă în spațiu sub forma undelor electromagnetice. Fiecare lungime de undă se asociază cu senzația unei culori. Patru parametrii fotometrici caracterizează lumina: fluxul luminos, nivelul de iluminare, intensitatea luminoasă și luminanța.
Funcția vizuală se realizează la trei nivele: optic (ochiul), senzorial (receptori, căi vizuale și centri corticali de integrare), motor (culegerea informațiilor în mediul exterior prin mișcarile ochilor și ale capului).
Acuitatea vizuală este puterea de discriminare a ochiului care-i permite acestuia să distingă două puncte apropiate și variază în funcție de distanța obiectului. Pentru vederea la distanță (peste cinci metri), acuitatea este evaluată cu ajutorul optotipului. Pentru vederea de aproape (30-40 cm) sistemul optic se găsește în situații apropiate de acomodarea maximă.
Ochiul este capabil să distingă emisiile luminoase succesive apropiate pâna la o frecvență de la care senzația devine continuă (pâlpâirea dispare). Senzația de pâlpâire este percepută că dezagreabilă și că atare trebuie evitată la postul de muncă. FCF a fost utilizată pentru evidențierea oboselii vizuale și mentale.
Detectarea contrastului este capacitatea sistemului vizual de percepție a diferențelor de luminanță. Permite recunoașterea unui obiect ale cărui contururi se detașează de fondul pe care acesta este așezat.
Peformanțele vizuale depind de vizibilitate definită că starea unui obiect perceptibil de către ochi. Vizibilitatea unui obiect depinde de calitățile sale cum ar fi mărimea și forma, poziția în câmpul vizual, luminanța în raport cu luminanța fondului, contrastul cromatic, timpul de observație disponibil, capacitățile vizuale ale ochiului și de experiența operatorului. Vizibilitatea crește cu contrastul.
Oboseala vizuală apare la persoanele a căror funcție vizuală este zilnic puternic solicitată pe parcursul mai multor ore: industria electronică, sarcini de mare precizie (ceasornicărie, imprimerie), controlul calității, munca la ecran. Este deosebit de mare atunci când posturile de muncă sunt prost amenajate, munca este repetitivă sau solicită un nivel susținut al atenției. Oboseala vizuală este un fenomen psihofiziologic. Se manifestă prin semne obiective cum ar fi lăcrimarea, înroșirea ochilor sau subiective-senzație de înțepatură la nivel globi oculari, cefalee, jenă dureroasă la nivelul mușchilor cefei sau ai spatelui.