Prin automatizare se înțelege echiparea cu automate a unei instalații în vederea efectuării unor operații fără intervenția nemijlocită a omului. Funcțiuni umane de efort, observație, decizie, memorie și calcul logic necesare pentru dirijarea unor operații tehnologice sunt înlocuite prin funcții similare ale unor organe automate.
Automatizarea a fost generată de considerente economice și de producție,nu de considerente umane și sociale. Ea a dus la ameliorarea condițiilor de muncă: factori fiziologici, igienici, ergonomici și sociali.
Cu toate acestea au apărut noi probleme în față medicului de medicina muncii și în psihologia muncii datorită faptului că automatizarea a înlocuit suprasolicitarea musculo-osteo-articulară cu suprasolicitarea neuro-psiho-senzorială. De asemenea, nu a eliminat toate noxele profesionale, ci numai le-a redus.
Principalele probleme din punct de vedere al medicinei muncii au fost sistematizate astfel:
-scăderea numărului de muncitori folosiți în procesul de producție, dar în același timp creșterea numărului de persoane care se ocupă de întreținerea aparatelor, creșterea numărului de persoane cu muncă la videoterminal, ceea ce a dus la probleme de natură ergonomică;
-utilajele din procesul de producție pot constitui surse de gaze și vapori toxici, zgomot, vibrații mecanice, radiații etc;
Acest tip de muncă predominant neuro-psiho-senzorial determina modificări la nivelul sistemului nervos (oboseală după 2-3 ore, scăderea atenției, somnolență, creșterea temperaturii cutanate, hipotonie musculară, etc)
Măsurile recomandate sunt de natură tehnico-organizatorică (alternare ortostatism cu poziție șezândă, pauze organizate, iluminat eficient, scaune ergonomice) și de natură medicală.