Adicția este dorința puternică și permanentă de a consuma un produs, în ciuda tuturor complicațiilor de sănătate, familiale, de relaționare socială și a efectelor asupra desfășurării activității la locul de muncă.
Produsele psihoactive (tutun, alcool, droguri, medicamente) nu dau complicații imediate, dar duc în timp la dependență și la degradarea stării de sănătate. Acest mod de comportament se numește practică adictivă. Corpul unei persoane dependente se adaptează de-a lungul timpului la substanța respectiva, astfel încât persoana are nevoie să mărească cantitatea sau frecvența ingerării substanței pentru a obține același efect, pentru a simți aceleași senzații. În acest moment putem vorbi despre instalarea toleranței la substanță.
Este momentul în care ajutorul de specialitate-psihiatric sau psihologic este iminent. O persoană dependentă trebuie să reînvie anumite comportamente bune pentru sine, să recapete încrederea în sine, să își structureze viață, activitățile mai bine, să înlocuiască comportamentele nocive cu unele sănătoase. Cu terapie, ajutor specializat, uneori cu medicație se poate recăpăta controlul asupra propriei vieți.
În medicina muncii, în mediul profesional, principalele substanțe psihoactive sunt tutunul și alcoolul. Se mai întâlnesc și medicamentele psihotrope, canabisul și cocaina. Putem spune că toate domeniile de activitate sunt afectate de produsele psihoactive. Utilizarea substanțelor psihoactive răspunde la diferite nevoi: rol dopant sau stimulant pentru realizarea sarcinilor așteptate, pentru a menține ritmul la locul de muncă, rol anesteziant în fațapresiunilor sau a stressului, reducerea durerilor sau a oboselii fizice la locul de muncă, pentru recuperarea efectelor muncii, pentru rolul festiv și colectiv al consumului în colectiv.
Dependența atinge toate categoriile socio-profesionale, dar cu diferențe de sex și sector de activitate. Accesibilitatea la produse poate juca un rol important, de exemplu alcoolul în baruri și restaurante, medicamentele la personalul spitalicesc.
Dependenții parcurg mai multe etape: folosirea episodică, nocivă, alcoolizare punctuală, dependență.
Prevenția trebuie asumată la nivelul societatiilor și trebuie să existe o comunicare pe această temă. Există fenomenul de dopaj pentru muncă. Serviciul de medicina muncii are datoria de a consilia angajatorii, salariații și reprezentanții lor pentru a preveni consumul cu substanțe psihoactive la locul de muncă.
Medicul de medicina muncii trebuie să se implice în aceste campanii de prevenție, încurajând realizarea de acțiuni colective de prevenție cu implicarea psihologului. Recomandabil este să se înțeleagă faptul că dimensiunea cea mai urgentă a adicțiilor este nevoia de a se debarasa cât mai repede de orice sentiment de angoasă, de furie, de culpabilitate, de tristete, care duc la suferință, chiar de sentimente aparent plăcute sau excitante care sunt însă trăite inconștient. Pe scurt, dependența este un amestec de durere și plăcere.
Nu orice muncă favorizează consumul de substanțe psihoactive, ci mai ales munca repetitivă, munca pe șantier, munca în ture de noapte.
Evaluarea stării de sănătate a angajaților atât la intrarea în câmpul muncii cât și la examinările periodice se face de către serviciul de medicina muncii. Rolul evaluărilor este atât profilactic în vederea depistării anumitor afecțiuni dar și în vederea identificării decompensărilor afecțiunilor deja existente. De asemenea, anumite afecțiuni sunt contraindicații relative astfel încât se va încerca reorientarea profesională a angajatului pentru ca sănătatea să nu ii fie pusă în pericol de către factorii de risc profesionali existenți la locul de muncă. Aici intervine rolul medicului de medicina muncii.