Pozițiile de muncă sunt impuse de tehnologie, de concepția spațială a mașinilor și mai ales de dispozitivele de semnalizare și de comandă, de dimensiunile antropometrice ale operatorilor și de sarcinile care le sunt atribuite.Postura este definită ca o atitudine a corpului menținută timp indelungat.Pentru o analiză trebuie să precizăm tipul general(culcat, așezat, ortostatism), gradul de imobilitate și durata acesteia.

Majoritatea posturilor de muncă sunt proiectate pentru poziția ortostatică sau așezat,alegerea între cele doua făcându-se dupa alte criterii decât cele ale confortului fiziologic(spre exemplu coafezele lucrează majoritatea timpului în ortostatism).

Proiectarea mașinilor trebuie să permită schimbarea pozițiilor frecvente prin trecerea de la poziția așezat la cea ortostatică sau la mers.

Munca în ortostatism este inevitabilă la multe posturi de muncă, totuși menținerea ortostatismului și atunci când angajatul ar putea să lucreze în poziție așezat arată o atitudine de superioritate din partea angajatorului.Activitatea mușchilor posturali se însoțește de creșterea frecvenței cardiace.Efectul gravitației se face simțit și la nivelul circulației venoase atunci când munca este realizată în poziție fixă, efectul fiind apariția varicelor hidrostatice și a edemelor gambiere.Munca efectuată în ortostatism poate determina poziții vicioase ce favorizează accentuarea lordozei lombare și a cifozei dorsale cu apariția durerilor vertebrale și paravertebrale.

Atunci când tehnologia impune poziția ortostatică este util să se introducă soluții de spijin ischiatic sau lombar și să se acorde pauze în poziție așezat.Totodată trebuie să existe suficient spațiu la nivelul solului care să permită o poziție bună a picioarelor.

Munca în poziție așezat este preferabilă muncii în ortostatism, dar atunci când este prost organizată pote determina efecte negativeȘ:

-impune un grad mare de imobilitate care poate determina crampe, furnicături la nivelul gambelor, dureri la nivelul punctelor de sprijin, manifestări atenuabile prin punerea la dispoziție a unui scaun bine adaptat și reglat, cu punct de sprijin pentru picioare care să permită schimbarea punctelor de sprijin;

-în cazul scaunului prea confortabil, poziția așezatpoate favoriza scăderea vigilenței;

-menținerea prelungită a poziției așezat imobile stă la baza creșterii volumului picioarelor datorită presiunii hidrostatice care crează edem hidrostatic, creșterii temperaturii de la sol care determină creșterea patului vascular periferic, compresia părții posterioare a coapsei pe un scaun prea înalt care jenează reîntoarcerea venoasă;

Munca în poziție așezat proiectată în mod corect ține cont de caracteristicile scaunului de lucru, par importantă este și ansamblul scaun-masă.

Pozițiile incomode duc la durere și oboseală cu efecte de degradare a controlului mișcărilor, fixarea poziților anormale ducând la tulburări musculo-scheletice.De asemenea cresc riscul apariției erorilor, scad calitatea muncii urmată de diminuarea productivității.Posturile de muncă din atelier trebuie astfel proiectate încât operatorul, în ortostatism su așezat, să poată să ia loc comod în spațiul lăsat liber de mașină sau planul său de muncă.Solicitarea poate fi determinată de poziționarea greșită a comenzilor, spațiul insuficient pentru picioare sau genunchi, deci poziții anormale.Rezultaul fiziologic este creșterea frecvenței cardiace.