Îmbatrânirea organismului corespunde unui proces complex, ireversibil, programat genetic, dar poate fi încetinit.Este vorba despre schimarea lentă, continuă, care atinge întreg organismul, dar în grade diferite și în momente diferite ale vieții pentru fiecare țesut, organ sau funcție.Îmbătrânirea determină scăderea progresivă a capacității de muncă.

La adultul tânăr,îmbătrânirea începe să se manifeste de la 30 de ani prin reducerea capacităților fizice.Devine vizibilă la 45-50 de ani.Se cuvine să precizăm că există o mare dispersie în jurul valorilor medii. La aceeași vărstă, menținerea capacităților cognitive(raționamentul, învațarea, memoria) este evidentă și abia la 60-70 de ani se observă o piedere semnificativă a acestor capacități.Orice activitate regulată, fizică sau mentală, încetinește efectele îmbătrânirii, invers îmbătânirea nu este la fel la persoanele a căror viață este marcată de sedentarism, inactivitate, absența motivației, igienă pesonală deficitară(tutun, alcool), de anumite caracteristici ale vieții profesionale(activități fizice grele) sau sportive(antrenament intens, competiții), traumatisme sau afecțiuni intercurente.Astfel, medicul de medicina muncii trebuie să țină seama nu numai de nivelul absolut al aptitudinilor subiectului, dar și de evoluția acestora comparativ cu valorile din perioada de adult tânar sau, cel puțin, cu cele din perioada de angajare în intreprindere.

La adultul tânar, nivelul maxim al forței este atins între 25 și 30 de ani.Peste această vârstă,asistăm la scăderea regultă a forței voluntare maximale pentru mușchii spatelui și ai mâinii.Importanța acestei scăderi scăderi variază în funcție de mușchii testați și de gradul activiății fizice a grupurilor examinate.În cazul forței manuale, valorile maximale scad cu 10% între 30 și 50 de ani.Scăderea se accentuează între 60 și 90 de ani.La 80 de ani, forța nu depășește 60% din valoarea de la 30 de ani, fiind identică cu cea a subiecților de 12-15 ani.

Forțele exercitate de mușchi influențează structura oaselor.Scăderea activității fizice are efect direct asupra arhitecturii și demineralizăzii oaselor.Încă de la 30 de ani, densitatea osoasă scade lent într-un ritm de 0,10% pe an până la vârstă de 50 de ani.După această vârstă scăderea este mai rapidă.După această vârstă scăderea este mai rapidă.Indiferent de cauză, hipochinezia crește eliminarea urinară a ionilor de calciu, fosfor și magneziu.Masa osoasă poate scădea cu 30% până la vârsta de 70 de ani.Rația zilnică de calciu este de 1 gram, în principal în produsele lactate.

Vârstnicul are risc crescut de artroză.Forfecările, șocurile axiale, presiunile excesive rezultă în urma exercitării unor forțe crescute și reprezintă factori favorizanți în apariția artrozei.Sportul contribuie la accelerarea procesului degenerativ(la 40 de ani sportivul este mai afectat decât vârsticului).

Îmbătrânirea funcției respiratorii este evidentă de la 50 de ani prin scăderea capacității vitale, creșterea volumului rezidual, scaderea volumului maxim pe secundă.Ca urmare scade presiunea parțială a oxigenului din sângele arterial.

Mușchiul cardiac devine din ce în ce mai puțin performant cu vârsta.Activitățile fizice intense nu sunt recomandate subiecților în vârstă.

Analizatorii devin mai puțin performanți și sensibilitatea generală se atenuează astfel încât controlul mișcărilor este mai puțin precis.Timpul de reacție crește cu vârsta.Scaderea acuității vizuale scade cu vârsta fără vreo legatură cu expunerea la zgomot, apărând presbiacuzia fiziologică.Ea se instalează pe frecvențele mari din zona conversațională.

Scăderea acuității vizuale duce la purtarea ochelarilor care pot reprezenta un handicap în muncă.

Medicul de medicina muncii va ține cont de faptul că îmbătrânirea are un impact asupra calității vieții profesionale, salariatul devenind mai puțin flexibil.