Omul în repaus este capabil să-și mențină constantă temperatura internă în raport cu variațiile extrem de mari ale temperaturii externe.Această homeotermie care îl caracterizează este urmarea echilibrului asigurat de funcția de termoreglare dintre producția de căldură(termogeneză) și pierderea de căldură în mediul ambiant(termoliză).Omul produce mai multă căldură în timpul activității fizice decât în repaus.Activitatea fizică în mediul cald ridică mai multe probleme decât cea în mediu rece datorită rupturii temporare a homeotermiei.
Modalitățile de schimb termic sunt în număr de patru, aceleași pentru organismul viu cât și pentru corpul inert:conducția, convecția, radiația și evaporarea.
Capacitatea de rezistență a organismului uman este mai dezvoltată atunci când este expus unei ambianțe calde decât unei ambianțe reci.În cazul expunerilor scurte omul este capabil să se adapteze unor temperaturi ce depășesc 100-120 grade Celsius cu condiția ca aerul să fie foarte uscat.
Omul expus la frig, insuficient îmbrăcat, reacționează mai întăi prin vasoconstrocție cutanată pentru scăderea termolizei, mai ales la nivelul extremităților.Aceasta se însoțește de diminuarea debitului cardiac de repaus.Alături de aceste două răspunsuri reflexe, receptorii pentru frig stau la baza altor două reacții.
Ansamblul celulelor organismului aflate în repaus fizic(masa viscerală, muschi, piele) își crește producția energetică de trei până la patru ori mai mult decât valorile de repaus.Această creștere este urmarea efectului hormonilor suprarenalieni și tiroidieni(expunere prelungită, răspuns după un interval de 48 ore).
Participarea sistemului muscular la termogeneză constă în:
-creșterea tonusului muscular chiar în perioada de repaus;
-frisonul termic este un răspuns involuntar comandat extrapiramidal.Debutează la nivelul feței(clănțănirea dinților), apoi cuprinde umerii și membrele.Contracțiile, tremurăturile sunt de foarte mică amplitudine, nedeterminând nici un lucru mecanic.
-contracția voluntară(tremurăturile mâinilor, ale brațelor sau ale picioarelor, dar mai ales contracțiile musculare generalizate în cazul activității profesionale)poate crește termogeneza cu pâna la 12 ori mai mult decât termogeneza de repaus.Totuși capacitatea de menținere a puterii de efort crescut este limitată în timp.
Atunci când efortul muscular este efectuat într-o ambianță rece(șantiere, lucrări forestiere sau agricole) temperatura externă care declanșează frisonul termic este scazută, aceasta fiind mai mică cu cât efortul fizic este mai mare.Frigul reprezintă un element de echilibru favorabil termogenezei din timpul efortului fizic crescut.
Omul poate să se aclimatizeze la frig.Subiectul cu panicul adipos gros conservă mai bine căldura.Creșterea rației alimentare și îmbogățirea acesteia în proteine reprezintă un mijloc de creștere a termogenezei, deloc neglijabil.Dacă expunerea la frig se prelungește temperatura centrală poate scădea sub 36 grade Celsius, valoare ce indică limitele eficacității proceselor termoreglatorii.La 34 grade Celsius riscul devine vital.În caz de hipotermie accidentală încălzirea poate fi obținută prin ventilarea de aer cald intermitent sau prin baie caldă.
Echipamentele speciale au fost concepute pentru anumite situații de muncă în care temperatura centrală nu poate fi menținută în limite rezonabile o perioadă suficientă de timp.
Pentru munca în mediu rece anumite echipamente sunt prevăzute cu rezistențe de încalzire.
Solicitările determinate de îmbrăcăminte
Purtarea unui echipament de protecție, indiferent care, determină solicitări care cresc încărcarea generală în muncă.
Purtarea echipamentelor speciale este o frână pentru schimburile de căldură.Deplasările sunt mai dificile.Gesturile pot fi limitate datorită rigidității echipamentului.Utilizarea manușilor diminuă capacitatea de efectuare a mișcărilor fine la nivelul degetelor și mâinilor.Echipamentul izolează operatorul de mediul în care el lucrează, poate determina dificultăți în culegerea informațiilor, poate dezvolta un sentiment de claustrofobie, poate elimina satisfacerea nevoilor fiziologice cum ar fi consumul de lichide, suflare a nasului etc.
