Omul în repaus este capabil să-și mențină constantă temperatura internă în raport cu variațiile extrem de mari ale temperaturii externe.Această homeotermie care îl caracterizează este urmarea echilibrului asigurat de funcția de termoreglare dintre producția de căldură(termogeneză) și pierderea de căldură în mediul ambiant(termoliză).Omul produce mai multă căldură în timpul activității fizice decât în repaus.Activitatea fizică în mediul cald ridică mai multe probleme decât cea în mediu rece datorită rupturii temporare a homeotermiei.
Modalitățile de schimb termic sunt în număr de patru, aceleași pentru organismul viu cât și pentru corpul inert:conducția, convecția, radiația și evaporarea.
Capacitatea de rezistență a organismului uman este mai dezvoltată atunci când este expus unei ambianțe calde decât unei ambianțe reci.În cazul expunerilor scurte omul este capabil să se adapteze unor temperaturi ce depășesc 100-120 grade Celsius cu condiția ca aerul să fie foarte uscat.
Principalii efectori ai termoreglării sunt sistemul cardiovascular și glandele sudoripare.
Expunerea la căldură se manifestă printr-o dublă reacție:vasodilatația cutanată și creșterea debitului cutanat.Creșterea frecvenței cardiace este un indicator excelent al efortului depus de cord în lupta împotriva căldurii.La omul în repaus, în ambianță neutră termic, vasodilatația devine puternic activă la temperaturi ale mediului ambiant de 24-29 grade Celsius, dar eficacitatea sa se epuizează progresiv la temperaturi de 29-34 grade Celsius.Încărcarea termică a organismului este crecută datorită activității suplimentare de termoreglare realizată de către cord și mușchii respiratori.Expunerea la căldură pe o perioadă de 20-30 minute bulversează temperatura centrală, dar puterea termolitică a organismului nu este afectată atâta timp cât temperatura centrală nu depașește 38 grade Celsius.Creșterea temperaturii centrale duce la apariția sudoraței urmată de deshidratare.Subiectul acuză disconfort, apoi nu se mai poate concentra în timpul sarcinilor mentale, comite erori, capacitatea fizică scade.Consumul spontan de lichide este mai mic decât nevoile reale, subiecții hiperhidratați rezinstând mai bine decât subiecții insuficienți hidratați.Un alt factor ce trebuie luat în discuție este pierderea de sare prin transpirație care devine importantă atunci când debitul sudoral depașește 5-6 litri/zi.În aceste situații deperdiția sodică poate justifica consumarea alimentelor cu sare dacă apare riscul apariției crampelor calorice.
Aclimatizarea la căldură se manifestă după o perioadă de expunere mai mare de 10 zile și se caracterizează prin apariția precoce și mai intensă a sudorației.
Echipamentele speciale au fost concepute pentru anumite situații de muncă în care temperatura centrală nu poate fi menținută în limite rezonabile o perioadă suficientă de timp.
Pentru munca în mediu cald este vorba de combinezoane ventilate intern cu aer proaspăt.Inconvenientul este că operatorul pierde o parte din libertatea de deplasare.
Solicitările determinate de îmbrăcăminte
Purtarea unui echipament de protecție, indiferent care, determină solicitări care cresc încărcarea generală în muncă.
Purtarea echipamentelor speciale este o frână pentru schimburile de căldură.Deplasările sunt mai dificile.Gesturile pot fi limitate datorită rigidității echipamentului.Utilizarea manușilor diminuă capacitatea de efectuare a mișcărilor fine la nivelul degetelor și mâinilor.Echipamentul izolează operatorul de mediul în care el lucrează, poate determina dificultăți în culegerea informațiilor, poate dezvolta un sentiment de claustrofobie, poate elimina satisfacerea nevoilor fiziologice cum ar fi consumul de lichide, suflare a nasului etc.
