Medicina muncii, o specialitate clinica si cu caracter preventiv, este relativ recenta si in permanenta si accelerare reformare si adecvare scopului ei, sanatatea in munca.

Medicina muncii, ocupationala are trei repere majore si care se determina unul pe altul;riscurile profesionale, bolile profesionale si preventia.Informatiile privind acest lant de obiective, esentiale in pregatirea profesionala, mereu actualizata, a medicilor de medicina muncii, pot fi pregnante daca facem o paralela intre trecut si perspectivele de viitor, intre traditie si inovatie.

Evolutia medicinii muncii este dictata de schimbarile rapide si profunde ale muncii, cu consecinte complexe asupra sanatatii celor care lucreaza.

Daca despre trecutul medicinii muncii ca disciplina, intre 1974 si 2005, putem sa dam seama, viitorul profesiei noastre incercam sa-l facem previzibil cu ajutorul unor publicatii din Franta, tara mult mai dezoltata din acest punct de vedere.

Disciplina Medicina Muncii s-a infiintat la Institutul de Medicina din Timisoara(actuala Universitate de Medicina si Farmacie) in 1974, sub conducerea profesorului Petru Turcan.In 1979 a fost angajata medicul specialist Delia Caiman, pe post de asistent universitar.Primii studenti ai anului al-patru-lea de la Facultatea de Medicina au studiat aceasta disciplina in anul universitar 1974-1975, prin ore de curs si demonstratii clinic-lucrari practice.

In acelasi timp, de la inceputul anilor 1970, incep specializarea primii medici de medicina muncii care urmau sa inlocuiasca sau sa completeze medicina generala de intreprindere.Baza invatamantului de medicina muncii, universitar si postuniversitar, era sectia clinica de boli profesionale, pe atunci in cuprinsul unei clinici medicale.Ea va deveni mai tarziu Clinica De Boli Profesionale.

Viitorii medici de medicina muncii au fost informati in legatura cu continutul, scopul si mijloacele acestei specialitati.Cunoasterea celor mai frecvente boli profesionale avea ca scop posibilitatea diagnosticarii lor indifferent de viitoarea specializare a tinerilor medici.Specialitatea medicina muncii le oferea viitorilor medici cateva domenii unde puteau activa:medicina muncii in cabinetele de intreprindere, clinica de boli profesionale, inspectia sanitara si cercetarea stiintifica.

Medicina muncii ramane o disciplina clinica, motiv pentru care medicul specialist trebuie sa posede o tehnica ireprosabila a examenului clinic, oglindita in alcatuirea dosarului medical.