RELATIA CU SERVICIUL DE MEDICINA MUNCII
Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 – 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 – 30 % de tesut adipos.
Obezitatea este o afectiune care afecteaza in mod negativ desfasurarea activitatii la locul de munca.Medicul de medicina muncii trebuie sa acorde o importanta deosebita punerii diagnosticului si stadializarii afectiunii.
Stadializarea gradului obezitatii se face prin calcularea IMC – indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :
gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 – 34,9 kg/m2
gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 – 39,9 kg/m2
gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2
Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 – 29,9 kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 – 26 kg/m2 pentru femei si 24 – 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de subnutritie.
In functie de distributia tesutului adipos la indivizii obezi, obezitatea poate fi clasificata in :
obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si subcutanata
obezitate gluteofemurala (ginoida)
Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Obezitatea centrala este un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.
S-a identificat o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de mediu precum sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat, nivelul scazut de educatie,consumul excesiv de alcool,scaderea gradului de educatie fizica.. Initierea fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.
Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.
Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul obezitatii (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).
O serie de medicamente pot favorixa aparitia obezitatii exceptia : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate impropriu.
Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).
Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate sistemele si aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta venoasa cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza .
Obtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia tulburarilor de comportament alimentar, exercitii fizice, farmacoterapie, interventii chirurgicale etc.
Tipul de dieta trebuie sa fie ales in functie de aderenta pacientului, patologia asociata si obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau in : limitarea consumului alimentar in afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorica mare, mese mici si fractionate, stoparea fumatului si un consum scazut de alcool.
Activitatea fizica este un element terapeutic de prima importanta care trebuie, totusi, individualizat si adaptat la patologia asociata.
Din punct de vedere al serviciului de medicina muncii exista anumite aspecte care trebuie sa fie evaluate cu atentie de catre medicul de medicina muncii.In cazul desfasurarii activitatii in fata unui videoterminal pe toata durata programului de lucru exista riscul dezvoltarii obezitatii.Medicul de medicina muncii va face recomandari privind efectuarea de exercitii fizice usoare in pause, precum si asupra consumului de alimente in aceste pauze.
Conform legislatiei in vigoare privind acordarea aptitudinii in munca exista anumite ocupatii care au contraindicatie relativa obezitatea grad 2 si 3.Astfel, medicul de medicina muncii nu va da aptitudine privind munca la inaltime(peste 2 metri), restrictionand activitatea doar la sol.Nu isi va putea desfasura activitatea la inaltime nici personalul care lucreaza ca pompier salvator intrauzinal,salvamar,salvamontist.
