SI LA RADIAȚIILE IONIZANTE
Radiațiile neionizante sunt radiații electromagnetice care nu au proprietatea de a ioniza mediul pe care îl străbat. Limita dintre radiațiile electromagnetice neionizante si electromagnetice ionizante constă in criteriul lungimii de undă, criteriul frecvenței, criteriul energiei transportate de radiații.
Dupa criteriul lungimii de undă corelat cu frecvența avem radiații ultraviolete, vizibile, infraroșii, de hiperfrecvență sau microunde si radiații de radiofrecvență.
Radiațiile ultraviolete stimulează retina și produc senzația luminoasă, acționând și asupra tegumentului.Surse de radiații ultraviolete sunt arcul electric(sudură), surse fluorescente și incandescente, cele conținute in radiația solară.Posibilitatea de a dezvolta cancer al tegumentului depinde de o serie de factori precum pigmentarea tegumentului, existența în anamneză de arsuri datorate soarelui, doza acumulată de ultraviolete.Printre sutele de agenți care pot provoca hipersensibilitatea la radiația ultravioletă sunt antibiotice(tetraciclină, sulfatiazol), antidepresive(imipramina, sinequan), diuretice, cosmetice, medicamente antipsihotice, produși de distilare a cărbunelui, anumiți coloranți, lime oil.
Radiațiile ionizante sunt radiații electromagnetice care au proprietatea de a ioniza mediul pe care îl străbat.
În ceea ce privește clasificarea lor, radiația ionizantă include în principal radiații gama emise de materiale radioactive și radiații X, de la acceleratori de electroni si radiații X emise de instalații radiologice.
Protecția și siguranța față de radiațiile ionizante rezultate dintr-o practică trebuie optimizată în funcție de mărimea dozelor individuale, numărul de persoane expuse, probabilitatea de a avea loc această expunere, să fie menținute la nivele cât mai mici, nivele gândite și realizate în mod rațional.
Ca regulă generală persoanele expuse profesional la radiații ionizante se clasifică astfel:
Categoria A-persoane expuse la radiații ionizante pentru care există o probabilitate semnificativă de a primi o doză anuală efectivă sau o doză echivalentă anuală mai mare decât trei zecimi din limitele de doză pentru expusul profesional.
Categoria B-persoane care nu aparțin categoriei A
Titularul de autorizație trebuie să asigure:
-monitorizarea individuală sistematică a tuturor persoanelor expuse prin intermediul unui organism dozimetric acreditat;
-supravegherea medicală a acestora;
-dotarea și buna funcționare a mijloacelor și echipamentelor colective și individuale de radioprotecție prevăzute de norme;
Supravegherea medicală competentă, sistematică și permanentă a persoanelor expuse profesional la radiații ionizante se efectuează în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătații și Familiei.Evidența rezultatelor monitorizării expunerii la radiații ionizante, eventual și a altor noxe existente concomitent la locul de muncă trebuie consemnate în fișa de supraveghere a expunerii la radiații ionizante.Evidențele vor fi păstrate 30 de ani.
